Fragmente din cartea :"Priveste-ti urma pasilor.."de George Cornici

BUCURIILE APOSTOLULUI PAVEL(I)

Bucurati-va intotdeauna in Domnul… ( Filipeni 4:4)

De la Nicolae Iorga ne-au ramas aceste superbe cuvinte: . Ce suflet mereu tanar si plin de speranta, credinta si bucurie a avut apostolul Pavel ! Si aceasta in ciuda situatiilor dificile cu care a trebuit sa se confrunte in tot timpul vietii lui. El poate fi un minunat exemplu pentru toti cei ce sunt implicati intr-un fel sau altul in lucrare pe ogorul Evangheliei dar si pentru toti credinciosii in general. Una din strategiile rafinate ale Celui rau este si rapirea bucuriei si entuziasmului pentru lucrarea Evangheliei. El stie ca atunci cand lucrarea se face fara dragoste si pasiune, nu mai are acelasi impact si aceeasi eficacitate. De aceea indemnul apostolului pentru credinciosii din vremea lui, dar si pentru credinciosii de astazi, este unul de imbarbatare si optimism:

Unii se bucura cand isi vad dusmanii ingenunchiati si umiliti si multi s-au bucurat cind, in sfirsit, dupa un simulacru de judecata, Hristos a fost rastignit. Dar bucuria in Domnul este singura bucurie autentica. Toate celelalte sunt efemere. Bucuria castigarii milionului la loterie, sau posedarii unei case mari si a unei masini de lux, bucuria dobandirii unei diplome ce-si asigura o cariera stralucita etc., toate acestea palesc in fata bucuriei in Domnul. Lumea nu poate s-o inteleaga. In cartea profetului Habacuc gasim scris: (Habacuc 3:17-18). Cei ce nu cunosc frumusetea vietii cu Hristos se vor intreba: ce fel de bucurie este aceasta? Este bucuria in Domnul care nu depinde de circumstantele ostile ale vietii ci depinde de increderea in Dumnezeu. (vers.19), este motivatia profetului pentru aceasta stare de reala fericire.

Imprejurarile favorabile ale vietii pot sa produca zimbete. Este usor sa arati fericit cand ai un venit bun, o casa frumoasa si o buna sanatate. Bucuria in Domnul insa, este mult mai mult decit o stare emotionala de moment sau de lunga sau scurta durata. Este o inaltare a spiritului launtric ce decurge din acceptarea Harului divin si din relatia permanenta cu Dumnezeul cel viu. Credinta intr-un Dumnezeu suveran care ne apara si ne directioneaza trairea, sunt bazele pentru o existenta de deplina bucurie. Resursele pamintului se pot epuiza, sau in limbajul de azi, poti ajunge la faliment, dar increderea puternica a profetului era in Acela ale carui resurse sunt inepuizabile.

Si daca exemplul de mai sus se gaseste in Vechiul Testament, si Noul Testament ne ofera unul tot in acelasi ton. Iata ce citim in epistola catre Evrei 10:34: <…si ati primit cu bucurie rapirea averilor voastre, ca unii care stiti ca aveti in ceruri o avutie mai buna, care dainuieste.> In Bucuresti, In timpul regimului de trista amintire, unora li s-au luat casele care intrau in zona de sistematizare asa cum era planificata de arhitectii regimului. Au fost cazuri de deces in urma raminerii fara proprietatea la care tineau atit de mult(speram ca nu au fost credinciosi). Atit de tare erau legati de cele pamintesti si materiale! La polul opus sunt aceia care s-au bucurat la rapirea averilor. Ce se intampla aici? Se pare ca este ceva imposibil de realizat si incredibil. Nu cumva este fantezie si basm frumos mestesugit? Nu, pentru ca Biblia este cartea Adevarului. Dar cum s-a putut ajunge la o asa inaltime spirituala ? Din nou, lucrul acesta nu este posibil fara o puternica motivatie. Iar motivatia, asa cum rezulta din versetul citat, este De aceea sa acordam atentie cuvintelor Domnului Isus: (Matei 6:19-20). Din punct de vedere omenesc , la un plan superior avutiilor sunt comorile lumesti dar putini sunt privilegiatii ce le poseda. Cartea Sfanta, Biblia, ofera pentru cei ce doresc a se deschide pentru cele divine, atat adevaratele comori cat si bucurie suprema in posedarea lor: (Psalmul 119:14). Tocmai de aceea, orice biblioteca, cu oricate volume valoroase ar avea, nu este completa fara Cartea cartilor, Biblia. Sa sesizam, in psalmul citat mai sus, ca bucuria deplina nu este in a citi invataturile, sau a le discuta chiar in conferinte bine organizate, ci in a urma, a trai invataturile dumnezeiesti. Este bucuria psalmistului si bucuria noastra? Acel ce descopera comorile Scripturii isi leaga sufletul de ele si doreste cu pasiune sa le aiba pentru totdeauna. Profetul Ieremia a trait aceasta experienta chiar in mijlocul unui popor care l-a sfidat si pe el si mesajul lui. El zice: (Ieremia 15:16).

Bucurati-va totdeuna in Domnul…! Sa revenim la autorul acestor cuvinte(ca sa nu zicem acestei porunci), caci ne poate invata multe despre bucuria in Domnul.

Epistola catre Biserica din Filipi a fost trimisa dintr-o temnita cu regim mai usor(un fel de arest la domiciliu), unde apostolului i s-a dat totusi libertatea sa scrie si sa citeasca doar in anumite perioade ale zilei. El stia ca va urma si temnita cu regim foarte aspru si la urma, moartea. In asemenea conditii ne-am astepta sa citim mult despre plingeri privitoare la starea in care se afla, sau despre descurajari , necazuri si comportare brutala din partea temnicerilor . Dimpotriva, tema ce emana din cartea aceasta este increderea neclintita in Domnul Isus, al carui rob se considera, si indemnul catre frati la o veselie permanenta in viata de credinta. Din tonul optimist al acestei scrisori am putea crede ca a fost scrisa de biserica pentru a incuraja un intemnitat. Nu asa stau lucrurile, ci apostolul Pavel din starea in care era, gaseste totdeauna puterea launtrica sa imbarbateze bisericile, caci un condamnat poate fi intemnitat doar fizic, dar spiritul de incredere nu se poate incatusa niciodata. Mergem uneori la spital sau in familii sa incurajam frati bolnavi si venim noi insine incurajati. De ce? Pentru ca alaturi de suferinta, vedem un chip linistit si imbracat in lumina, si simtim si o pace launtrica care izvoraste dintr-un trup inca nevindecat si ne dam seama ca numai bucuria in Domnul poate produce asemenea roade binecuvantate. De fapt insasi bucuria este o roada a Duhului(Galateni 5:22). O roada nu poate sa ramina ascunsa, de aceea, intr-un fel, se poate spune ca exprimarea bucuriei este un imn de triumf asupra conditiilor vitrege cu care ne confruntam in viata. Bucuria apostolului isi avea izvorul nu in cele lumesti ci in faptul ca stia bine cine ii este Stapanul si ce va dobandi ca rezultat al atasamentului si credinciosiei fata de acest Stapan. De aceea in toate imprejurarile favorabile, sau mai putin favorabile, era primul care isi inalta miinile si inima in lauda catre Domnul harului, stimulandu-i si pe frati sai urmeze exemplu.

Domnul Isus a spus: (Matei 11:30). Cum poate sa fie un jug, bun si o sarcina, usoara ? Purtindu-le cu bucurie, stiind cine este alaturi de noi si la jug si la purtarea sarcinii.

O inima mereu vesela este acea inima in care salasluieste si credinta si nqdejde si dragoste. Apostolul Ioan a scos in evidenta acest adevar: <…dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.> (1 Ioan 5:3). Iar dragostea nu simte sarcini si poveri, ci bucurii. Bucurati-va in Domnul…! Sa ne oprim la cateva din bucuriile apostolului, in speranta ca ne vor cerceta si inspira sa calcam pe urmele lui, caci si el a calcat pe urmele lui Hristos.

AMIN

Pot fi contactat la:
mailto:geocornic@hotmail.com

[ Acasa]